Home » » Dictionar de termeni medicali - litera C

Dictionar de termeni medicali - litera C

5 noiembrie 2013, ora 19:44

calcifia = (despre oase şi ţesuturi) a se întări prin depuneri de săruri de calciu, a se calcifia; (despre anumite substanţe) a se îmbogăţi în conţinut de carbonat de calciu
calcul = mică structură calcaroasă, de mărimea unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care afecteză diferite organe interne (rinichi, vezică); piatră
calus = ţesut osos nou ce sudează capetele care rezultă în urma fracturării uni os
calviţie = cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diverse boli sau datorită trăsăturilor genetice; chelie, pleşuvie
canaliculită = umflare, inflamaţie a canalului unei glande
cancer = tumoare malignă, rezultată din înmulţirea excesivă a unor celule, care distrug ţesuturile unor organe interne sau externe; rac, neoplasm
cancerigen,-ă = (despre substanţe, agenţi, diverşi factori) care favorizează sau provoacă apariţia cancerului; oncogen
canceriologie = ramură a medicinei care se ocupă de studiul şi tratarea cancerului; oncologie
candida = gen de ciuperci de dimensiuni microscopice care pot provoca micoze sau diferite alte infecţii, meningită etc.
cangrenă = alterare, distrugere ireversibilă a unui ţesut sau a unei părţi din ţesuturile organismului, putrezire a ţesutului sau ţesuturilor respective
caniţie = încărunţire, albire parţială sau totală a părului
canulă = tub (de sticlă, metal etc.) deschis la extremităţi, utilizat la diverse spălături interne sau în operaţii chirurgicale
capilar = subţire, mic, foarte îngust (vase capilare = cele mai mici vase sangvine care fac legătura între artere şi vene şi prin care se hrănesc ţesuturile corpului
carcinom = tumoare canceroasă (malignă) formată din celule epiteliale; epiteliom
carcinomatoză = extinderea carcinoamelor (tumorilor) în mai multe organe ale corpului; carcinoză
cardie = orificiu superior al stomacului care comunică cu esofagul, situat în apropierea inimii
cardiografie = înregistrarea şi studierea activităţii inimii cu ajutorul cardiografului
cardiologie = ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia şi patologia inimii, precum şi a aparatului circulator; cardiopatologie
cardiopatie = denumire generică dată bolilor de inimă
cardiopatie ischemică = stare patologică care constă în diminuarea sau întreruperea circulaţiei sangvine în zona inimii, cauzată de astuparea unui vas de sânge sau de un spasm arterial
cardiospasm = spasm al inimii
carenţă = deficienţă, lipsă
carminativ = medicament care ajută la eliminarea gazelor din intestin
caşexie = stare comună mai multor boli, manifestată prin slăbirea întregului organism, anemie, insuficienţa funcţională a unor organe, scăderea temperaturii corpului etc.
catabolism = transformarea substanţelor organice asimilate de organism în produse mai simple, pe care organismul le elimină ulterior; dezasimilaţie, dezasimilare
catabolit = substanţă care rezultă în urma proceselor catabolice ce au loc în organismele vii
catalepsie = stare patologică a organismului, manifestată prin înţepenirea bruscă a muşchilor şi prin diminuarea sau încetarea unor funcţii cerebrale
catamneză = stabilirea evoluţiei unei boli după ieşirea din spital a bolnavului, pe baza datelor obţinute de la acesta
cataplasmă = pastă din diferite plante medicinale, întinsă pe un bandaj şi aplicată pe o parte bolnavă a corpului; bandaj pe care se aplică pasta din plante medicinale
cataractă = afecţiune oftalmologică determinată de opacifierea cristalinului, care poate duce la pierderea parţială sau totală a vederii; albeaţă (popular)
catatonie = sindrom psihomotor caracteristic schizofreniei, manifestat prin stări de fixare a corpului în anumite poziţii, comportament stereotip, stupoare mintală
cateter = instrument medical având formă tubulară, cu care se examinează un canal sau o cavitate; sondă
catgut = fir preparat din intestinele unor animale, utilizat pentru cusături după intervenţii chirurgicale, care se resoarbe în organism
cauter = instrument chirurgical în formă de bastonaş, utilizat la cauterizarea rănilor, a ţesuturilor, etc.
cauteriza = a arde o rană ori un ţesut cu cauterul sau cu o substanţă caustică, în scop curativ sau pentru a dezinfecta
cauterizare = acţiunea de a cauteriza şi rezultatul acestei acţiuni
cavernă = cavitate provocată de o afecţiune într-un ţesut organic (în special în plămâni)
cefalee = durere de cap intermitentă sau continuă, difuză sau cu localizare în diferite părţi ale capului
celulită = inflamaţia ţesutului celular subcutanat
cerclaj = procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel
cerebel = creierul mic; parte a creierului situată în regiunea posterioară şi inferioară a cutiei craniene
cerumen = ceară de urechi; substanţă ceroasă formată în canalul auditiv extern al urechii
cervicită = inflamaţie a vezicii urinare sau a colului uterin
cezariană = intervenţie chirurgicală care constă în extragerea fătului viu prin deschiderea uterului, în situaţiile în care naşterea este dificilă; cezarotomie
chemoterapie = tratarea anumitor boli cu substanţe chimice care distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor
chimioterapie = tratamentul unor boli cu anumite substanţe chimice
chil = lichid lăptos rezultat din digestie, absorbit de mucoasa intestinală şi transportat pe cale limfatică în tot corpul, pentru a-l hrăni
chim = amestec semilichid de alimente digerate parţial, aflat în stomac şi duoden în timpul digestiei
chirurgie = ramură a medicinei care se ocupă cu tratamentul bolilor prin intermediul operaţiilor
chist = tumoare benignă de forma unei pungi, având în interior un conţinut semilichid sau lichid
chist sebaceu = umflătură formată sub piele datorită hipertrofiei glandelor sebacee
chiuretaj = intervenţie chirurgicală utilizată în obstretică-ginecologie, care constă în curăţarea cu chiureta a mucoasei uterului de ţesuturi bolnave
cianoză = coloraţie albastră-vineţie a pielii sau a mucoaselor datorită insuficienţei de oxigen în sânge
cicatrizant = substanţă, medicament care ajută la vindecarea unei răni; care cicatrizează
cifoză = deformaţie a coloanei vertebrale care determină formarea unei proeminenţe; gheb, cocoaşă
ciroză hepatică = boală cronică a ficatului, caracterizată prin apariţia unor granulaţii conjunctive dense şi prin distrugerea progresivă a celulelor hepatice
cistectazie = dilataţie patologică a vezicii urinare
cistită = inflamarea vezicii urinare determinată de apariţia unei infecţii
cistografie = radiografie a vezicii urinare cu ajutorul unei substanţe de contrast
cistoscop = instrument prevăzut cu un dispozitiv optic, care permite examinarea cavităţii vezicii urinare
cistoscopie = examinarea vezicii urinare prin intermediul cistoscopului
citobiologie = ramură a citologiei care studiază biologia celulară
citodiagnostic = metodă de diagnosticare ce se bazează pe examinarea microscopică a celulelor prelevate din organism; citoscopie
citogenetică = parte a geneticii care studiază fenomenele ereditare la nivel de nucleu celular
citoliză = proces de distrugere sau degenerare a integrităţii celulei sub acţiunea agenţilor fizici, chimici sau biologici
citologie = parte a biologiei care studiază structura şi funcţiile celulei
citoplasmă = substanţă vie a celulei situată în afara nucleului, formată în principal din albumină asociată cu diferite substanţe organice
citopoieză = procesul de formare şi de dezlvoltare al celulelor
citostatic,-ă = medicament, substanţă, produs care inhibă sau opreşte înmulţirea celulelor şi se utilizează în tratamentul diferitelor forme de cancer
claudicaţie = tulburare cu caracter temporar a funcţiei unor organe; şchiopătat
claviculă = fiecare din cele două oase anterioare ale centurii scapulare care leagă sternul de omoplat
clinartroză = deviere laterală a axului unui membru la nivelul unei articulaţii
clinocefalie = deformaţie a oaselor craniului, caracterizată prin aplatizarea sau curbarea calotei craniene
clismă = spălătură intestinală realizată prin introducerea unui lichid în intestinul gros, pentru evacuarea forţată a resturilor fecale, metodă utilizată de regulă în constipaţie; clistir
clitrofobie = teamă patologică de aer închis, de ferestre închise
cloroză = formă de anemie cauzată de micşorarea semnificativă a cantităţii de hemoglobină din sânge, care provoacă o coloraţie galbenă-verzuie a pielii
coagulare = acţiunea de a (se) coagula, conglutinare, închegare, prindere
coccis = os triunghiular de dimensiuni mici, situat la extremitatea inferioară a  coloanei vertebrale; noadă
coit = împreunare sexuală, copulaţie
colagen = substanţă proteică complexă prezentă în ţesutul conjunctiv, cartilaginos şi osos
colagog = medicament, substanţă care stimulează secreţia biliară, favorizând evacuarea bilei în duoden
colangiectazie = dilataţie patologică a căilor biliare
colangiografie = radiografie a căilor biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast
colangiom = formaţiune tumorală rezultată prin transformarea celulelor epiteliale ale canalelor biliare intrahepatice
colangită = angiocolită (inflamaţie a căilor biliare)
colecistectomie = extirpare pe cale chirurgicală a vezicii biliare
colecistită = inflamaţie a vezicii biliare (a colecistului)
coledoc = canal prin care bila (fierea) se varsă în duoden
coleretic = medicament sau substanţă care stimulează secreţia biliară a ficatului
colestază = stază biliară (stază = încetinire sau oprire a secreţiilor interne ori a circulaţiei sângelui în unele zone ale organismului)
colesterol = substanţă organică prezentă în structura celulelor animale, în special în sânge, care reglementează permeabilitatea faţă de lichide a membranelor celulare; colesterină
colică = durere acută, violentă, cu caracter spasmodic, în zona abdominală; crampă, spasm
colită = inflamaţie a colonului, acută sau cronică, manifestată prin tulburări digestive şi dureri abdominale
colon = parte a intestinului gros cuprinsă între cec şi rect
colostază = reducerea sau oprirea curgerii bilei spre intestin; reţinere a materiilor fecale în organism datorită unor afecţiuni
colostomie = deschidere chirurgicală a colonului la piele, pentru crearea unui anus artificial
colostroree = secreţie spontană şi exagerată de colostru în timpul gravidităţii
colostru = lapte special secretat de glanda mamară timp de câteva zile după naşterea copilului, care formează prima hrană a sugarului
colpectazie = distensie exagerată a vaginului
colpectomie = intervenţie chirurgicală de îndepărtare a unei părţi din vagin
colpocel = hernie intravaginală
colposcop = instrument optic utilizat în colposcopie
comă = stare letargică determinată de pierderea totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi posibilităţii de mişcare, provocată de boli grave sau accidente
cominutiv = (despre fracturi) care prezintă fragmente mici, numeroase
comisură = loc în care se întâlnesc două părţi anatomice; legătură, punct de unire, încheietură
congenital = înnăscut, din naştere, care există deja în momentul naşterii
congestie = aflux ridicat, anormal, de sânge într-o anumită zonă a corpului; boală provocată de această anomalie
congestie cerebrală = acumulare excesivă de sânge în vasele cerebrale
conglutina = a coagula, a închega; a face dens, vâscos
conioză = afecţiune produsă de pătrunderea şi fixarea pulberilor în organism
conjunctivită = afecţiune oculară contagioasă, provocată de o infecţie virotică, care se manifestă prin inflamarea şi înroşirea conjunctivei, mâncărime şi secreţie abundentă
constipaţie = stare patologică care se manifestă prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale; coprostază
convalescenţă = perioadă de tranziţie la un fost bolnav, cuprinsă între momentul vindecării bolii şi însănătoşirea totală; întremare
coprologie = studiul chimic şi bacteriologic al materiilor fecale, pentru examinarea digestiei şi depistarea viermilor intestinali
coprostază = constipaţie determinată de neexpulzarea pe o perioadă de timp mai îndelungată a materiilor fecale din intestine; coprostază
cord = inimă
cordon ombilical = formaţiune anatomică în formă de tub care conţine vase de sânge şi care leagă placenta fătului de mamă, pentru a facilita schimburile nutritive
cordotomie = secţionarea chirurgicală a cordoanelor măduvei spinării
coree = boală a sistemului nervos, mai frecventă la tineri, caracterizată prin mişcări musculare şi dezordonate ale muşchilor
coriaceu = care are aspectul şi constituţia pielii, rezistent şi elastic precum pielea
coriocarcinom = corioepiteliom; tumoare malignă ce se dezvoltă în uter, din resturile placentare rămase după sarcină
corion = strat profund al ţesutului conjunctiv epitelial (piele), străbătut de vase de sânge şi nervi; membrana externă a embrionului
cornee = membrană transparentă situată în partea anterioară a ochiului
coroidă = membrană fină, pigmentată şi vascularizată, aflată în partea posterioară a ochiului între sclerotică şi retină, care determină culoarea ochilor
coroidită = inflamaţie a coroidei care determină implicit tulburări de vedere
coroidoză = alteraţie vasculară degenerativă a coroidei
coronare = vase sangvine în formă de coroană, situate în jurul unui organ pe care îl irigă
coronarografie = radiografie a arterelor coronare
cortex = scoarţa cerebrală (partea exterioară a emisferelor cerebrale, constituită din substanţă nervoasă cenuşie)
cortical = propriu cortexului, care ţine de cortex
corticosteron = hormon steroid din cortexul suprarenal, cu rol important în metabolismul glucidic
corticosuprarenală = glandă endocrină pereche, ai cărei hormoni acţionează asupra metabolismului substanţelor organice şi minerale
cortizon = hormon secretat de corticosuprarenală, cu acţiune antiinflamatorie, antitoxică, antialergică etc.
coxă = coapsă, şold; articulaţia şoldului
coxalgie = durere cu localizare în regiunea şoldului; osteoartrită tuberculoasă a şoldului
coxartroză = reumatism cronic degenerativ al şoldului; coxartrie
craniologie = parte a antropologiei care se ocupă cu studierea craniului
cranioscopie = examinare a craniului; disciplină care caută să determine calităţile morale şi intelectuale ale unei persoane după forma craniului
craniu = ansamblu de oase care alcătuiesc scheletul capului, în interiorul cărora se află creierul; ţeastă, cutie craniană
crioanestezie = anestezie prin frig
criobiologie = ramură a biologiei care studiază efectele pe care le au temperaturile scăzute asupra organismelor vii
crioterapie = tratament prin aplicarea frigului asupra organismului, cu ajutorul zăpezii carbonice, aplicat în anumite afecţiuni dermice
criptoftalmie = malformaţie din naştere a ochilor în care aceştia, nedezvoltaţi complet, sunt acoperiţi de pielea pleoapelor
criptomnezie = tulburare a memoriei caracterizată prin neputinţa de a diferenţia evenimentele trăite personal de cele din vis, de cele citite sau auzite

cubitus = os lung între umăr şi cot, situat interior, care împreună cu radiusul formează scheletul antebraţului; ulnă
Distribuiti acest articol:

Trimiteți un comentariu

 
Statistici T5 Certificat Web DYR Online - Directorul tau web cu transfer de page rank
Un produs Blogger